FASCINANTA LUME A CĂRȚILOR

viermele-de-matase

TITLU: Viermele de mătase (Cormoran Strike #2)

AUTOR: Robert Galbraith

PUBLICAT DE: Editura Trei

DESCRIERE: Când scriitorul Owen Quine dispare, soţia lui apelează la detectivul particular Cormoran Strike. La început, femeia crede că soţul ei a plecat pentru că a vrut pur şi simplu să fie singur câteva zile – aşa cum a mai făcut înainte – şi îi cere lui Strike să-l găsească şi să-l aducă acasă. Dar, pe măsură ce ancheta lui Strike înaintează, devine limpede că dispariţia lui Quine implică mai multe decât şi-ar fi imaginat soţia lui. Scriitorul tocmai a finalizat un manuscris în care face câte un portret necruţător aproape fiecărei persoane pe care o cunoaşte. Dacă romanul ar fi publicat, ar distruge vieţi – aşadar, sunt mulţi care ar vrea să-l reducă la tăcere pe Quine. Iar când scriitorul este găsit ucis cu brutalitate în împrejurări stranii, pentru Strike devine o cursă contracronometru să înţeleagă ce l-a împins pe ucigaşul nemilos să comită acea crimă atroce… Oferind o poveste ce se citeşte pe nerăsuflate, cu răsturnări de situaţie la tot pasul, Viermele de mătase este al doilea roman din mult apreciata serie care îi are drept protagonişti pe detectivul Cormoran Strike şi pe tânăra şi curajoasa lui asistentă, Robin Ellacott.

RECENZIE:

Vreau continuarea. Urgent! Chemarea cucului a fost un roman mult mai bun decât mi-am imaginat, m-a prins imadiat datorită personajelor, al decorului fermecător al Londrei și cazului complicat pe care Strike și Robin au fost nevoiți să-l rezolve. Am început să citesc Viermele de mătase așteptându-mă să dau peste alt mister imposibil de descifrat, dar nu m-am gândit că povestea dispariției unui scriitor se poate dovedi atât de fascinantă.

Ceea ce la început a părut o simplă toană de-a lui Owen Quine – scriitorul avea tendința de a mai pleca din când în când de acasă, cazându-se la diverse hoteluri –, se transformă rapid într-o cursă pentru a-i găsi ucigașul. Strike și Robin se văd nevoiți să rezolve un puzzle incredibil de dificil, deoarece sunt multe piese lipsă, iar cele de care dispun nu se potrivesc în totalitate în imaginea de ansamblu.

Am adorat cartea aceasta, ba chiar m-a plăcut mai mult decât Chemarea cucului. Cred că de „vină” a fost faptul că acțiunea se desfășoară în lumea literară a Londrei, cu tot cu intrigile și comploturile acesteia. M-a fascinat pe deplin modul în care autorul a conturat relațiile dintre scriitori, agenți și editori, cum nu este totul numai lapte și miere, așa cum ne-ar place nouă să credem. Un fel de mafie, lumea literară pe care ne-o prezintă Galbraith este pe cât de fascinantă, pe atât de înfiorătoare. Majoritatea persoanelor implicate în această rețea sunt lipsite de scrupule și ar face orice pentru a pune mâna pe un contract de care să fie atașată o sumă frumușică, iar tocmai din acest motiv, rezolvarea cazului a părut imposibilă.

Cum a fost cazul și cu romanul anterior, de-a lungul anchetei am trecut prin mai multe scenarii. Lista suspecțiilor a fost destul de scurtă, dar asta nu a însemnat nicio clipă că mi-a fost mai ușor să dezleg misterul. De fiecare dată când apărea un nou indiciu, îmi schimbam părerea și bănuiam pe altcineva. Totul până la un punct, când Strike rezolvă cazul, îi spune și lui Robin cine este făptașul, dar noi rămânem în ceață încă o vreme. A fost o mișcare inteligentă din partea autorului, deoarece am devorat ultimele 100 și ceva de pagini de parcă nici n-ar fi existat.

În recenzia Chemării cucului am spus că mi-ar plăcea să avem parte de mai multe capitole scrise din perspectiva lui Robin. Mă declar mulțumit, pentru că în Viermele de mătase aflăm mult mai multe despre asistenta dibace a lui Strike, fie că este vorba despre mici frânturi din trecutul ei ori momente cât se poate de tensionate din sânul familiei. Robin strălucește în acest volum, dovedind de nenumărate ori că este un ajutor de neprețuit pentru detectivul privat. Strike rămâne așa cum îl cunoaștem din volumul precedent: inteligent, perspicace, de multe ori morocănos, și atât de ușor de îndrăgit. Împreună, cei doi formează o echipă memorabilă, care va încânta cititorii multă vreme de acum încolo.

Un alt aspect pe care l-am apreciat foarte mult a fost umorul. La fiecare câteva pagini există cel puțin o replică sau o situație de-a dreptul ilară și nu au fost puține momentele în care am râs cu lacrimi în timp ce citeam.

Deși este un roman destul de lung, Viermele de mătase se citește extrem de ușor. Dialogurile sunt fascinante, gesturile personajelor și descrierile sunt hipnotizante, iar la sfârșit am rămas cu o senzație de gol. Îmi vor lipsi Strike și Robin și nu pot decât să sper că următorul volum al seriei va apărea cât mai repede.

Mulțumesc Editurii Trei pentru acest roman incredibil!

RATING: 10/10

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s