STRIKE ȘI ROBIN, PRIMA STRIGARE

chemarea-cucului

TITLU: Chemarea cucuclui (Cormoran Strike #1)

AUTOR: Robert Galbraith

PUBLICAT DE: Editura Trei

DESCRIERE: Atunci când un topmodel celebru îşi găseşte moartea căzând de la un balcon acoperit de zăpadă din Mayfair, se presupune că fata labilă emoţional s-a sinucis. Cu toate astea, fratele ei refuză să creadă concluzia poliţiei şi îi cere detectivului particular Cormoran Strike să se ocupe de caz. Strike este un veteran de război – cu traume atât fizice, cât şi psihice -, a cărui viaţă e un dezastru. Deşi îi oferă o siguranţă financiară, ancheta are preţul ei: cu cât Strike pătrunde mai adânc în lumea complexă a tinerei fete, cu atât lucrurile devin mai sumbre şi pericolele nu întârzie să apară. Captivant, cu o scriitură elegantă, impregnat de atmosfera londoneză – de la străzile tăcute din Mayfair şi puburile dosnice din East End, la agitaţia din Soho -, Chemarea cucului este o carte remarcabilă. Aducându-l în scenă pe Cormoran Strike, acesta este primul roman poliţist al scriitoarei J.K. Rowling, scris sub pseudonimul Robert Gilbraith şi care s-a bucurat de o primire entuziastă.

RECENZIE:

Cu toate că am terminat de citit Chemarea cucului de câteva zile, încă mă străduiesc să-mi adun gândurile despre primul roman scris de J.K. Rowling sub pseudonimul Robert Galbraith. Asta nu e din cauză că nu mi-ar fi plăcut cartea, pe care o consider absolut genială, ci pentru că, de obicei, îmi găsesc mai greu cuvintele când trebuie să recenzez un roman care mi-a lăsat o impresie bună.

Moartea Lulei Landry, un model de faimă mondială, îi acordă lui Cormoran Strike – un veteran de război, acum detectiv particular – șansa de a-și revitaliza afacerea „pe moarte”. Fratele vitreg al Lulei este convins că aceasta a fost ucisă, deși poliția a catalogat cazul drept sinucidere din cauza instabilității psihice a fetei. Strike acceptă cazul și, împreună cu noua lui asistentă, Robin, pornește într-o călătorie întortocheată prin lumea celor bogați și celebri în căutarea ucigașului.

Țin minte câtă vâlvă s-a făcut în jurul romanului atunci când s-a descoperit că Robert Galbraith este nimeni altcineva decât J.K. Rowling, celebra autoare a și mai celebrei serii Harry Potter. Chemarea cucului a fost apreciat atât de critici, cât și de cititori, cu mult înainte ca identitatea lui Galbraith să fie făcută publică, dar sunt convins că multă lume nici nu a auzit de carte până în acel moment. Eu mă aflu, cu siguranță, în această tabără și recunosc că mi-am dorit să citesc Chemarea cucului în special pentru că Rowling se află „în spatele” romanului polițist.

Sunt un cititor destul de comod, în sensul că nu-mi bat capul să adun indicii de-a lungul cărților citite și să încerc să rezolv misterul înaintea personajelor. Îmi place să fiu surprins, poate de aceea nu mă chinui prea mult cu treaba asta. Pe tot parcursul cărții, am avut mai multe suspiciuni, unele mai aberante ca restul, în legătură cu identitatea criminalului. Galbraith reușește, prin intermediul subtilității întrebărilor pe care Strike le folosește în „interogatorii” și prin micile scăpări ale celor puși sub acuzație, să facă din fiecare suspect un posibil vinovat. Am apreciat acest lucru, cu toate că am fost frustrat (în sensul bun al cuvântului, dacă acesta există) de fiecare dată când cineva scăpa câte un indiciu care îl plasa pe respectivul pe lista vinovaților.

Chemarea cucului are o intrigă clasică pentru un roman  polițist: o crimă, mai mulți suspecți, intervievarea fiecăruia, elucidarea cazului, dar se depărtează foarte mult de alte cărți de genul citite de mine datorită personajelor principale, Strike și Robin, și a cadrului incredibil de detaliat în care se desfășoară acțiunea.

L-am adorat pe Strike. Mi-a plăcut foarte mult profesionalismul lui, modul în care și-a condus investigația, relația dintre ele și Robin, dar și faptul că are un trecut interesant, care încă îl bântuie, atât fizic, cât și psihic. Are propriile lui frământări, asemeni unei persoane obișnuite. Fantomele întâmplărilor din timpul petrecut pe câmpul de luptă i-au cioplit caracterul puternic și au făcut din Strike un om pe care mulți l-ar considera dificil. Dificil în viața de zi cu zi, dar fascinant pentru cititori.

Robin a dat dovadă de o ingeniozitate ieșită din comun, de foarte multe ori reușind să-l scoată pe Strike din situații limită, avea mereu câte un răspuns inteligent pregătit, iar entuziasmul ei referitor la noua slujbă și faptul că a ținut morțiș să rămână alături de Strike, chiar dacă avea alte oferte de job-uri mult mai bine plătite, au făcut din ea mai mult decât un personaj: au transformat-o într-o persoană reală. Mi-ar fi plăcut să citesc mai multe capitole în care ea să fie protagonistă, să fi fost un echilibru între perspectivele lui Strike și ale lui Robin. Eh, poate în următoarele volume o să mi se îndeplinească dorința.

Nu cred că mai are rost să spun că recomand tuturor Chemarea cucului. Se citește extrem de ușor, în ciuda numărului destul de mare de pagini, și aduce în prim plan un protagonist memorabil, alături de un stil inconfundabil și aerul minunat al Londrei.

Mulțumesc Editurii Trei pentru șansa de a citi acest roman memorabil.

RATING: 10/10

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s