CĂLĂTORIND PRIN ȚINUTUL PÂRJOLIT

incercarile-focului

TITLU: Încercările focului (Captiv în labirint #2)

AUTOR: James Dashner

PUBLICAT DE: Editura Litera

DESCRIERE: Thomas a crezut că rezolvarea Labirintului reprezintă sfârșitul cumplitei lui aventuri. A crezut că s-a terminat cu variabilele, cu alergatul. A crezut că toți Poienarii își vor relua viețile, dar nu și-a închipuit la ce fel de existență se vor întoarce. În Labirint, viața era ușoară. Aveau mâncare, aveau un adăpost și siguranță… înainte ca Teresa să declanșeze sfârșitul. Dar, în lumea de dincolo de Labirint, sfârșitul începuse cu mult timp în urmă. În locul libertății sperate, Poienarii se află acum în fața unei noi încercări: ei trebuie să străbată un deșert torid, pândiți de amenințarea unor furtuni cataclismice și, mai ales, a unor ființe omenești devastate de o boală misterioasă, Arșița, care îi transformă treptat într-un soi de monștri insensibili, sălbăticiți. Va ține oare Thomas secretul libertății ascuns undeva în adâncul minții sale? Sau va rămâne pentru totdeauna în stăpânirea Răului?!

RECENZIE:

Habar n-am de unde să încep. Încă nu mi-am pus ordine în gânduri, am sentimente destul de amestecate privind această carte, mintea mea e cuprinsă de haos și așa mai departe. Primul volum al trilogiei, Captiv în labirint, a fost o surpriză plăcută și, „mulțumită” acelui cliff-hanger de la sfârșit, am fost nerăbdător să citesc continuarea. Încercările focului nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor mele, dar nici nu a fost o carte proastă. Din păcate, o mare parte din farmecul primei cărți s-a pierdut, iar de această dată m-am confruntat cu un roman YA distopic… de duzină. DACĂ PLĂNUIȚI SĂ CITIȚI SERIA, IGNORAȚI RECENZIA ACEASTA, DEOARECE CONȚINE UNELE SPOILERE DIN PRIMUL VOLUM!

După ce au supraviețuit Labirintului, Thomas și prietenii lui sunt nevoiți să treacă printr-o nouă serie de situații dificile. De această dată, Poienarii sunt aruncați într-un deșert periculos, unde află de existența unui alt grup de subiecți la testele celor de la RĂU și se confruntă cu Defecții – oameni afectați de Arșiță, aflați în pragul nebuniei. Vor reuși Thomas și prietenii lui să scape cu bine? Dacă da, cât de mare va fi prețul pe care trebuie să-l plătească?

Oricât de entuziasmat aș fi fost să încep cartea, la începutul lecturării m-am lovit de un zid pe care mi-a fost aproape imposibil să-l escaladez: traducerea. Aproape toți termenii cu care m-am obișnuit în primul volum (cu foarte mare dificultate!) au fost schimbați și m-am trezit din nou în situația în care mă aflam atunci când m-am apucat de Captiv în labirint. Am lăsat cartea la o parte și, pentru 2 zile, nu m-am atins de ea. Îmi era teamă că o voi izbi de vreun perete sau ceva de genul, atât de enervat eram pe noua traducere. Dar, după o perioadă în care nu m-am putut decide dacă să continui sau nu cu romanul, am luat hotărârea să nu abandonez Încercările focului, oricât de mulți nervi mi-ar fi provocat.

Primele trei sferturi ale cărții au fost incredibil de lente și aproape plictisitoare. Acțiunea a luat o turnură nu prea bună față cea din volumul anterior și a devenit, pe alocuri, destul de previzibilă și deloc impresionantă, asemănându-se prea mult cu scenariul tipic hollywoodian pentru o poveste postapocaliptică. Din fericire, spre sfârșit am simțit o îmbunătățire, acest lucru salvând întreaga carte pentru mine.

Nu știu ce s-a întâmplat cu personajele, dar parcă au trecut încă o dată prin procesul de ștergere a memoriei și au regresat considerabil față de primul volum. Acțiunile lor au fost prostești, dialogurile enervante, iar Thomas s-a transformat într-un plângăcios care, de fiecare dată când nu mai face față situației, leșină ori adoarme. Pe lângă faptul că-l pomenește încontinuu pe Chuck (sincer, nu văd de ce moartea acestuia l-a afectat atââât de mult), Thomas reacționează cum nu se poate mai ciudat atunci când un Poienar, cu care nu a schimbat nici măcar o vorbă, moare: se apucă să-i pronunțe numele (deși nu l-a aflat decât cu câteva clipe înainte de tragicul eveniment) și să se piardă cu firea.

O să urmeze o porțiune cu spoilere. Dacă nu ați citit romanul, ar fi mai bine să treceți peste următoarele rânduri. OK, aici începe TERITORIUL SPOILERELOR din volumul acesta: cel mai mult m-a deranjat introducerea triunghiului amoros în poveste. Serios, chiar nu era nevoie! Unul dintre punctele forte ale primei cărți a fost lipsa unei povești siropoase de dragoste între protagoniști, așa că un triunghi amoros nici nu intra în discuție. Din nefericire, autorul a părut să „fure” câteva idei de la scriitoarele populare în rândurile adolescenților și a introdus un element absolut deloc necesar pentru poveste și extrem de enervant. Ieșirea de pe TERITORIUL SPOILERELOR.

După cum am spus, finalul cărții o spală de păcate (chiar dacă nu reușește să îndepărteze petele încăpățânate, cum sunt cele enumerate mai devreme). Încă o dată, suntem puși față în față cu un final frustrant, care promite un ultim volum încărcat de acțiune și, sper din tot sufletul, răspunsurile la întrebările ridicate de acest volum.

RATING: 6/10

Anunțuri

8 gânduri despre „CĂLĂTORIND PRIN ȚINUTUL PÂRJOLIT

  1. Foarte impresionata nu am fost nici de prima carte, dar ma gandeam ca poate lucrurile se vor schimba in a doua – si in bine, preferabil. *sigh* Cred ca o sa raman la vizionarea filmelor si o sa imi folosesc timpul cititnd ceva (ce pare) mai pe gustul meu. Mersi!

    • Primul volum mi s-a părut foarte bun pentru o distopie YA, în special pentru că a lăsat la o parte mai toate clișeele folosite de autorii de literatură pentru adolescenți din ziua de azi. Continuarea nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor mele, e adevărat, dar autorul și-a mai spălat din păcate cu volumul 3, care se apropie destul de mult de primul dpdv al calității. Uite, mie filmul nu mi-a plăcut mai deloc, asta pentru că au făcut mult prea multe schimbări (iar una dintre ele va avea consecințe în cel de-al treilea film, sunt curios cum se vor descurca atunci). Eu zic să-i dai, totuși, o șansă cărții. Poate ție o să-ți placă 😀

  2. Da, cand e vorba de clisee e greu sa te strecori printre ele si sa gasesti carti care le evita. E o lupta continua pe care o duc cu genul distopia tocmai din cauza aceasta (de altfel e cu atat mai greu cu cat dau si de carti bune, originale, si mi-as dori sa fie toate asa).

    Si mi se pare riscant si cand in filme producatorii schimba elemente esentiale, sper ca se ia in considerare continuarea povestii cand se iau astfel de decizii, altfel se pot trezi intr-un mare impas. 🙂

    • Clar! În ziua de azi e aproape imposibil să nu dai de clișee în cărți/filme/seriale. Totuși, dacă sunt utilizate cum trebuie, ele pot fi chiar agreabile. Depinde și de autor, de felul în care alege să se folosească de clișee, dar aici e și destul de riscant. Unele dintre ele prind la public (cum ar fi triunghiurile amoroase, pe care eu le detest) și poate că autorul consideră că folosirea lor i-ar garanta succesul imediat. Cât despre ecranizări, nu am nicio problemă dacă se fac schimbări majore atunci când o carte sau serie de cărți devine serial (cred că cel mai bun exemplu ar fi Jurnalele vampirilor: din cărți mediocre a ieșit un serial bun – cel puțin primele 3 sezoane, dar parcă au început să-și mai revină în ultima vreme – tocmai pentru că au schimbat o grămadă de lucruri), dar când vine vorba de filme de maxim 2 ore nu suport modificările majore.

  3. Oh, eternele triunghiuri amoroase…
    Cred ca, dintre toate cliseele posibile, e cel la care ma chinui cel mai mult sa il evit… Si, din pacate, uneori acest lucru devine o adevarata vanatoare. E pacat sincer, pentru ca tot mai multa lume pare sa le deteste si totusi sunt nelipsite din majoritatea cartilor (mai ales cele) populare, iar uneori chiar nu isi au rostul, caci doar creeaza multa drama superficiala si inutila. Sau poate asta e doar parerea mea. *sigh*

    Nu am urmarit prea multe episoade din Jurnalele Vampirilor si nici nu am citit cartile sa pot sa compar (nu e un gen cu care sa ma impac, vampirii fiind joooos de tot in lista preferintelor mele; imi amintesc totusi o serie care sa imi fi placut destul de multicel, lipsita de triunghiuri amoroase desigur, e vorba de „Blood Of Eden” de Julie Kagawa), dar si eu sustin serialele in defavoareta filmelor artistice. Astfel au mai mult timp la dispozitie si nu sunt nevoiti sa ingramadeasca tot ce pot intr-un numar limitat de minute, spre dezamagirea celor care au citit cartile/cartea inainte si spre bulversarea celor care sunt noi si nu pricep mai nimic din poveste.

    Modificarile nu sunt mereu rele (iar adesea sunt chiar binevenite), pentru ca unele lucruri dau mai bine pe marile ecrane fata de pe hartie sau invers, unele personaje poate nu sunt asa importante ca celelalte si pot sa dispara, unele scene pot fi modificate, mixate sau coplet ignorate (chiar daca fana din mine tine sa mentioneze mereu „aici nu se intampla asa in carte”), actorii pot sa arate complet diferit atata timp cat joaca bine (si nu e un element cu adevarat esential in linia povestii)… Dar, sunt si lucruri care influenteaza dinamica per total, si atunci e greu de ignorat cand se schimba.

    Desigur, am vazut si un film de curand care a pastrat numai numele personajelor si o idee din carte. Atat. Nu stiu daca e amuzant sau putin trist. Ma intreb de ce l-au mai numit adaptare a cartii in conditiile astea (si inteleg ca nu era cartea movie-material oricum – de „The Duff” e vorba, si nu o sa imi dea nimeni orele alea 2 inapoi – dar atunci mai bine nu veneau cu ideea de a adapta cartea si rezolvau problema). *double sigh*

    Si gata, m-am lungit destul ;)) Spor la citit, vizionat, etc.

    • Și eu detest triunghiurile amoroase, mi se pare cele mai penibile situații în care se pot afla personajele, dar se pare că multă lume exact asta caută (altfel nu cred că s-ar mai scrie atâtea cărți pe tema asta expirată). Eu nu sunt neapărat în favoarea serialelor, însă unele cărți nu pot fi înghesuite într-o peliculă de puțin peste 2 ore (cărțile lui Geoarge R.R. Martin cred că sunt cel mai bun exemplu în acest caz) și parcă „strigă” SERIAL. Când vine vorba de schimbări, sunt destul de permisiv (asta dacă nu afectează prea mult eventualele continuări sau nu schimbă complet povestea) pentru că sunt conștient că nu tot ce se găsește în cărți poate fi transpuns cum trebuie pe ecran, din varii motive (deși mi-ar plăcea să văd o ecranizare fidelă 100% sursei de inspirație). Mulțumesc, în perioada următoare o să fie ceva mai nasol cu filmele, serialele și cărțile din cauza s(tr)esiunii 😦 Trece și asta!

  4. Incercam sa imi amintesc care a fost ultima ecranizare (ma refer la un serial) pe care am vazut-o. Cred ca Outlander (pentru ca toata lumea parea innebunita dupa). Mi-a parut destul de ok, poate chiar mai buna seria comparativ cu cartea, then again nu am fost fana cartii din varii motive, deci nu cred ca parerea mea poate fi luata prea mult in serios 😀

    Bafta sa ai in sesiune! O sa poti sarbatori cu o carte faina la sfarsit 😉

    • Of, la Outlander nu am rezistat și l-am abandonat după jumătate de oră! Mi s-a părut atââât de plictisitor… Nici nu vreau să-mi imaginez cum e cartea :))) Mulțumesc frumos! Da, după 3 săptămâni de coșmar o să mă lăfăi în cărți, cărți și iar cărți 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s