LUCRURILE SE COMPLICĂ

harry-potter-pocalul-de-foc

TITLU: Harry Potter și Pocalul de foc (Harry Potter #4)

AUTOR: J.K. Rowling

PUBLICAT DE: Editura Egmont

DESCRIERE: În volumul patru, avem de-a face cu un Harry care știe să își stăpânească acum puterile și care nu dorește altceva decât să fie un vrăjitor normal, ca toți colegii lui de paisprezece ani. Din întâmplare însă, Harry nu este „normal” nici măcar după standardele vrăjitorești…

RECENZIE:

Odată cu cel de-al patrulea volum, seria Harry Potter devine mult mai sumbră și mai matură. Îndepărtându-se treptat de inocența și farmecul pur al primelor trei cărți, Harry Potter și Pocalul de foc îi aruncă pe cei trei prieteni într-o încrengătură de situații din care nu pot ieși chiar atât de ușor.

Volumul începe cu un vis de-al lui Harry, același pe care l-a avut pe toată durata verii: o casă părăsită dintr-un sătuc liniștit este martora unor evenimente care par a-l avea în centru pe nimeni altul decât Cap-de-Mort, cel mai puternic vrăjitor întunecat și dușmanul de moarte al lui Harry. Băiatul uită pentru o vreme de griji când, împreună cu familia Weasley și Hermione, pleacă înspre Campionatul Mondial de Vâjthaț. Doar că lucrurile se încing și acolo, iar apariția Devoratorilor Morții și a Semnului Întunecat pe cer nu face decât să agite spiritele în comunitatea vrăjitorească, pentru că ambele au legătură cu Cel-Ce-Nu-Trebuie-Numit. Înapoi la Hogwarts, Harry, Ron și Hermione se bucură de cel de-al patrulea lor an împreună cu prietenii lor, profesorii vechi și noi, dar și o suită de elev străini. Asta pentru că Hogwarts găzduiește Turnirul celor Trei Vrăjitori, o competiție străveche între cele trei școli de magie din Europa: Hogwarts, Beauxbatons și Durmstrang. Din fiecare școală este ales câte un Campion, care trebuie să-și dovedească valoarea în tot atâtea probe. Doar că de această dată, Hogwarts are parte de un Campion în plus, iar lucrurile încep să se destrame în jurul celui ales.

Prima dată am citit romanul la sfârșitul clasei a cincea, acum mai bine de nouă ani, pe când mania Harry Potter era încă în toi, iar cel de-al patrulea film trebuia să apară. Din păcate, nu am ajuns să-l văd la cinema, așa cum mi-am dorit, dar cartea am devorat-o în câteva săptămâni (600 de pagini pe atunci mi se păreau o grămadă și abia dacă reușeam să citesc câte un capitol pe zi). L-am citit cu sufletul la gură, chiar dacă am făcut-o în stilul meu mai lent de pe-atunci, și am fost pe deplin mulțumit de continuarea aventurilor celor trei prieteni. De atunci, am mai citit cartea de încă două ori și, cu toate că de fiecare dată mi-a plăcut aproape la fel de mult, nu m-am putut abține să nu găsesc câteva mici lucruri în neregulă.

Dar să începem cu părțile bune, pentru că sunt o grămadă. În primul rând, ar fi vorba despre evoluția personajelor principale. Mi-a plăcut că au existat situații tensionate în micul lor grup, atât de frecvente odată cu trecerea la adolescență. Harry, Ron și Hermione și-au păstrat o parte din personalitățile din primele volume, dar în același timp au crescut, s-au și maturizat puțin. Apoi, ar fi Turnirul în sine care a fost WOW! Prima probă mai puțin, deoarece mi s-a părut destul de grăbită (am apreciat mai mult varianta cinematografică a acesteia), dar celelalte două au fost cu adevărat uimitoare. Și, un lucru la care nu mă așteptam din partea seriei, a avut unele pasaje demne de o poveste horror. În special a doua probă, care m-a băgat în sperieți mai ceva ca un film de groază. Iar finalul. Finalul! Poate, dacă aș fi citit volumul acum, pentru prima oară, aș fi pus toate indiciile cap la cap și m-aș fi așteptat ca așa ceva să se întâmple. Dar pe atunci m-a luat complet prin surprindere și încă este în topul celor mai șocante finaluri ale cărților pe care le-am citit până acum.

Totuși, oricât de mult mi-ar fi plăcut cartea, trebuie să recunosc că, odată cu acest volum, am început să resimt prezența elementelor de umplutură, absolut inutile pentru poveste. Cel mai grăitor exemplu ar fi organizația înființată de Hermione pentru ajutorarea spiridușilor de casă. Mda, chiar se ajunge la așa ceva…

Harry Potter și Pocalul de foc este un volum care atinge perfecțiunea, cu personaje minunate (noi și vechi), răsturnări de situație peste răsturnări de situație, acțiune cât cuprinde și unele momente de-a dreptul terifiante. Marcând începutul părții mai serioase a seriei, Pocalul de foc se simte ca un roman mult mai matur decât celelalte, un roman care nu mai este destinat doar copiilor.

RATING: 9,5/10

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s