EXTRATEREȘTRII SUNT PRINTRE NOI

4

TITLU: Eu sunt numărul patru (Moștenirile Lorien #1)

AUTOR: Pittacus Lore

PUBLICAT DE: Editura Nemira

DESCRIERE: L-au prins pe Numărul Unu în Malaysia. Pe Numărul Doi în Anglia. Iar pe Numărul Trei în Kenya. Şi i-au ucis pe toţi… Eu sunt Numărul Patru. Eu sunt următorul.
NOI
am putea fi cei care trec pe lângă tine chiar în această clipă.
NOI
te privim acum, în timp ce citeşti.
NOI
ne-am putea afla acum în oraşul tău,
în cartierul tău.
NOI
ne păstrăm anonimatul.
NOI
aşteptăm să vină ziua când ne vom regăsi,
NOI
toţi, unii cu alţii.
NOI
vom fi ultimul bastion – dacă
NOI
vom învinge, vom fi salvaţi, nu numai
NOI,
ci şi
VOI,
deopotrivă.
DACĂ PIERDEM, TOTUL E PIERDUT.

RECENZIE:

Aveam cartea aceasta de luni bune în bibliotecă, dar până de curând nu m-a atras mai deloc să o citesc. Mereu ziceam că am alte cărți mai importante pe care trebuie neapărat să le lecturez, și uite așa am ajuns să tot amân Eu sunt numărul patru pentru o perioadă mult prea mare. Am regretat că nu am citit-o mai devreme imediat după ce am terminat primul capitol, un capitol ce promitea multe. Din fericire, așteptările mele au fost împlinite de romanul lui Pittacus Lore.

Nici nu știu în ce categorie să-l încadrez. Are foarte multe elemente S.F. și mai toate site-urile o cataloghează altfel, dar parcă unele părți mi s-au părut mai degrabă fantasy. Și nu mă plâng, mixul dintre cele două genuri a fost chiar foarte reușit.

Eu sunt numărul patru pornește de la o premisă foarte interesantă. Lorien, una din puținele planete care pot susține viață, a fost distrusă de mogadorienii, extratereștrii vicioși, mânați de dorința de a evolua constant, chiar dacă asta înseamnă să sacrifice planete întregi în această încercare a lor. Doar nouă copii au scăpat teferi de pe Lorien, iar asupra lor a fost pus un farmec protector și nu pot fi uciși decât într-o anumită ordine. Trei dintre lorici au fost uciși cu brutalitate, iar următorul pe listă este Numărul Patru. Din cauza pericolului constant, el și protectorul său, Henri, se mută din oraș în oraș, acum ajungând în liniștitul Paradise, Ohio, unde Patru se ascunde sub identitatea lui John Smith. Încearcă din răsputeri să se integreze, își face prieteni și dușmani la școală, ajunge să se îndrăgostească, și, de parcă viața lui nu ar fi și așa dată peste cap de jocul de-a șoarecele și pisica în care el e rozătoarea, John începe să dezvolte unele puteri, așa-numitele Moșteniri.

Cartea a fost doldora de acțiune, de la prima până la utima pagină, momentele de respiro fiind aproape inexistente. Nici nu am simțit cum au trecut orele cât timp eram prins în povestea lui John (a.k.a. Patru), am râs cu el și Sam și le-am privit prietenia dezvoltându-se armonios, m-am bucurat nespus când a împărtășit primul sărut cu fata de care se îndrăgostise, mai că m-am topit de fiecare dată când Bernie Kosar apărea în cadru, am înțeles de ce Henri era atât de protector cu el, mogadorienii erau într-adevăr foarrte amenințători… Ce mai, am fost vrăjit de lumea creată de Pittacus Lore. Cel mai mare plus al cărții a fost că nu s-a luat prea mult în serios, așa cum am pbservat că o fac unele cărți YA, și a livrat exact ceea ce a promis: acțiune și suspans, însă fără a desconsidera personajele și evoluția acestora.

Totuși, a fost ceva ce nu mi-a plăcut în mod deosebit la carte, și anume felul în care a fost scrisă. Persoana I, prezent nu mi se pare cea mai agreabilă alegere pentru un roman, iar pe alocuri am avut impresia (la fel cum am pățit cu Jumătatea rea) că totul era destul de rece și distant. În rest nu prea am ce să-i reproșez, în afară de antagonistul secundar, care mi s-a părut clișeic construit și cu o evoluție extrem de previzibilă.

Eu sunt numărul patru a fost exact cartea pe care mi-o doream la momentul respectiv și are din partea mea 9,5/10. Lipsită de meditații asupra sensului vieții sau mai știu eu ce alte chestii profunde, mizând pe acțiune uimitoare și personaje memorabile, romanul lui Pittacus Lore e perfect pentru câteva ore de relaxare în care să uiți de griji și să te afunzi într-o poveste originală, surprinzătoare și, din păcate, care se termină într-un cliff-hanger enorm. Acum trebuie să aștept după coletul cu următorul volum. La sfârșit, aș dori să-i mulțumesc Emiliei pentru carte. Thankies!

Anunțuri

4 gânduri despre „EXTRATEREȘTRII SUNT PRINTRE NOI

  1. You’re a great writer! Îmi place la nebunie recenzia. Eu, fiind adepta romanelor mai romantice şi mai abundente în gânduri şi trăiri interioare, nu pot pune cartea chiar pe raftul meu de suflet, însă cu siguranţă nu a fost o lectură oarecare, ci una originală, antrenantă şi îmbibată de suspans. 😀

    • Hei, mă bucur că ai apucat să citești recenzia și că îți place (chiar așteptam o părere despre ea). Să vezi cum sunt celelalte :)) Seria asta are un loc special în biblioteca mea, pot spune chiar de onoare.

  2. Pingback: LEAPȘA: SUMMER IN A BAG OF BOOKS | răzvan's bookshelf

  3. Pingback: DE ȘASE ORI ACȚIUNE | răzvan's bookshelf

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s