ÎMPOTRIVA SORȚILOR

hg

TITLU: Jocuriel foamei (Jocurile foamei #1)

AUTOR: Suzanne Collins

PUBLICAT DE: Editura Nemira

DESCRIERE: Ai putea supraviețui în sălbăticie, de unul singur, când toți cei din jur fac tot ce pot ca să nu apuci dimineața următoare? Într-un viitor postapocaliptic, peste ruinele unui continent cunoscut odată ca America de Nord se întinde națiunea Panem. Ca simbol al puterii Capitoliului asupra celor douăsprezece districte conduse cu o mână de fier, în fiecare an este organizat un concurs sadic și sângeros – Jocurile Foamei. Douăzeci și patru de adolescenți sunt răpiți de lângă familiile lor și aruncați în lupta pe viață și pe moarte, televizată în direct și urmarită cu frenezie. Doar unul dintre ei se va întoarce acasă faimos, bogat și… viu. Cine va câștiga cursa nebună pentru supraviețuire? „Pur și simplu am citit fără să mă pot opri! […] O lectură înrobitoare.” – Stephen King

RECENZIE:

La începutul lui 2013 apărea pe net un trailer. Pelicula se numea The Hunger Games: Catching Fire și era continuarea unui film pe care l-am văzut și care mi-a plăcut. Am dat un play din curiozitate trailerului și am rămas mască. Știam ce aveam de făcut. La mai puțin de o săptămână după, coletul cu trilogia Jocurile foamei a ajuns la mine.

Distopia lui Suzanne Collins a fost prima mea întâlnire cu astfel de cărți. La început am fost sceptic că aș putea citi cartea, tocmai din cauză că acțiunile sunt prezentate la persoana întâi prezent, un stil pe care nu l-am mai întânit până în acel moment și mi s-a părut oarecum ciudățel. Dar acțiunea romanului se desfășura într-un ritm atât de alert și amețitor încât am lăsat imediat la o parte preconcepțiile și am devorat cartea.

Într-un viitor post apocaliptic, ceea ce noi cunoaștem acum drept America de Nord a devenit Panem, o națiune împărțită în 12 districte conduse cu o mână de fier de nemilosul Capitoliu. În fiecare an, pentru a marca înfrângerea rebelilor care s-au revoltat împotriva Capitoliului, sunt organizate Jocurile foamei. O întrecere barbară, sângeroasă și deosebit de crudă, Jocurile sunt televizate astfel încât fiecare cetățean al Panemului să-i vadă pe cei 24 de tineri cum se luptă până la moarte. Din fiecare district sunt alese două tributuri, o fată și un băiat până în 18 ani, care se vor bucura pentru un timp de opulența Capitoliului, înainte de a fi trimiși în arenă. Acțiunea începe când Katniss Everdeen se oferă să participe la Jocuri în locul surorii sale, Prim, care fusese aleasă inițial. Împreună cu Peeta, băiatul brutarului din districtul 12, mentorul lor, Haymitch – fost câștigător al Jocurior și excentrica Effie Trinket, Katniss ajunge în Capitoliu, unde face o impresie puternică și este de îndată privită drept cel mai de temut dintre concurenți, asta datorită capacității sale de a trage cu arcul și a firii sale dificile, atât de rar întâlnită la un tribut.

Jocurile în sine au fost foarte antrenante și pline ochi cu momente în care tensiunea atingea cote uimitoare. Deși nu atât de sângeroase pe cât le cataloghează majoritatea cititorilor, Jocurile au avut acel element de șocant și tulburător care nu mă lăsa să opresc lectura. Ce mi-a plăcut în mod deosebit a fost felul în care Capitoliul se juca cu mintea lui Katniss în ultima „rundă”.

Finalul însă mi s-a părut puțin forțat și, într-un anumit fel, chiar nerealist, dar o să vă las pe voi să-l descoperiți (asta în cazul în care nu ați citit deja cărțile sau văzut filmul).

În spatele cuvintelor și al acțiunilor personajelor am avut impresia că se ascunde un mesaj despre societatea actuală în care trăim, despre controlul pe care mass media îl are asupra noastră fără ca noi să știm și despre cum persoanele aflate la putere simt acea nevoie de a le arăta celorlați exact cât valorează în ochii lor. Deși e ficțiune, scenariul din Jocurile foamei ar putea deveni realitate peste ani și ani.

Personajele mi-au plăcut, în special cele secundare. Haymitch, Cinna și Effie au dat culoare lecturii și mi-au ajuns la suflet, fie prin momentele comice sau prin ajutorul pe care i-l acordau lui Katniss. Peeta nu a prea strălucit, dar chiar și așa am ajuns să-l îndrăgesc și să țin cu el. Eroina, Katniss, mi s-a părut foarte bine realizată. E exact acel gen de persoană care a trăit toată viața ei în condiții mai puțin decât decente și care, aruncată într-o confruntare pe viață și pe moarte, face tot posibilul să supraviețiuască.

Jocurile foamei este o carte pe care nu o poți lăsa din mână, cu o premisă foarte bună care pune bazele unei trilogii memorabile. Chiar dacă au fost unele lucruri care nu mi-au plăcut chiar atât de mult, iar unele detalii au părut oarecum grăbite, recomand romanul lui Suzanne Collins cu încredere. Jocurile foamei primește un 8,5/10 din partea mea.

Anunțuri

5 gânduri despre „ÎMPOTRIVA SORȚILOR

  1. Este o serie superba, am adorat-o din prima. Si mie mi s-a parut ca finalul nu a fost prea stralucit. Eu sunt genul careia ii plac cartile cu final tragic sau macar neasteptat. Jocurile Foamei a avut insa un sfarsit total previzibil unde cei buni castiga (nu chiar toti, si nu cine as fi vrut eu…). Banuiesc ca majoritatii cititorilor i-a placut mai mult. Oricum, recomand trilogia cu toata inima.

    • Eu ador finalurile fericite, dar acesta pur și simplu a avut ceva care nu s-a conectat. O recomand și eu cu drag, este una din seriile mele preferate pe lângă Harry Potter, Cântec de gheață și foc și altele.

  2. Pingback: SCÂNTEIA CARE DECLANȘEAZĂ REVOLUȚIA | răzvan's bookshelf

  3. Pingback: ÎNCEPE LUPTA PENTRU SUPRAVIEȚUIRE | răzvan's bookshelf

  4. Pingback: UN FINAL GRĂBIT | răzvan's bookshelf

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s