AȘA SE NAȘTE O LEGENDĂ

harry_potter_piatra_filozofala

TITLU: Harry Potter și piatra filozofală (Harry Potter #1)

AUTOR: J.K. Rowling

PUBLICAT DE: Editura Egmont

DESCRIEREPrima carte din celebra serie care îl are ca personaj central pe Harry Potter, un băiețel obișnuit (cel puțin așa credea el!) până la unsprezece ani, când a primit o invitație la… Hogwarts, Școala de Magie, Farmece și Vrăjitorii. Acolo trimite și primește scrisori cu… bufnița, se luptă într-un duel aproape mortal și învață să joace vâjhaț.

RECENZIE:

Cărțile Harry Potter sunt o parte importantă a copilăriei mele. Practic, am crescut citind pățăniile lui Harry, Ron, Hermione & Co. Deși are unele mici defecte – nu cred că există cartea perfectă, care să mulțumească pe toată lumea – seria va rămâne mereu preferata mea, chiar dacă în timp voi ajunge să citesc cărți mult mai bune. Tocmai pentru că, fără operele lui J.K. Rowling, nu aș fi descoperit plăcerea cititului. Și pentru asta îi sunt veșnic recunoscător.

Nu știu cât de mult a intuit autoarea (trebuie să fie magie implicată!) că acele cuvinte pe care le-a scris la începutul primului volum se vor adeveri și chiar nu va exista persoană în lumea asta care să nu fi auzit de băiatul care a supraviețuit.

Începuturile aventurilor lui Harry sunt încărcate de emoție, dorință de cunoaștere și frumusețea noii lumi văzută prin ochii unui copil. Scriitura lui Rowling curge frumos, se citește ușor și în spatele temelor și motivelor mai sumbre se află întotdeauna o fărâmă de inocență, care la o primă lectură ar putea distrage atenția de la semnificațiile ascunse ale anumitor lucruri ingenios plasate în carte de scriitoare – de exemplu, Oglinda lui Erised.

Avem așadar un orfan, Harry, crescut de oribilii săi unchi, familia Dursley. Adăugați în amestec și un verișor care îi face viața un calvar, faptul că toți copiii sunt prea înspăimântați de Dudley, mai sus numitul verișor și nu îndrăznesc să vorbească cu Harry, darămite să se împrietenească cu el și confortabila sa cameră în care-și petrece majoritatea timpului – un dulăpior de sub scări. Viața perfectă, nu?

Totul se va schimba odată cu sosirea scrisorilor de la Hogwarts, Școala de magie, farmece și vrăjitorii. Astfel, Harry decoperă că e un vrăjitor, află înfiorătorul motiv al morții părinților săi, pentru prima dată va știi ce înseamnă prietenia adevărată – datorită lui Ron și Hermione, trece printr-o groază de aventuri, care mai de care mai palpitante și mai pline de magie și mister, dar își va face și inamici, din umbre pândind cel mai periculos vrăjitor întunecat din toate timpurile: Lordul Voldemort (nu Cap-de-Mort, așa cum a decis traducătoarea să-l numească).

Prima carte din serie e un melanj armonios de aventură, magie, prietenie, secrete și întorsături de situație. În afară de cei trei titulari, această serie se remarcă prin personajele secundare uimitor construite și multifațetate. Autoarea adoră să ne inducă în eroare de câte ori are ocazia și să ne facă să greșim în același timp cu Harry, motiv pentru care o respect. Nu cred că am mai citit vreo carte – sau serie – în care sentimentele mele pentru un personaj să se modifice continuu, până în momentul în care încetam să mai fac supoziții și să aștept ca măiestria lui Rowling să-și spună cuvântul.

Ca punct slab, deși l-am remarcat abia la o recitire a întregii serii, aș putea aminti de stilul pe alocuri destul de copilăresc, fapt pentru care Harry Potter și-a atras renumele de serie de cărți pentru copii. Înțeleg că, în special primele 3 cărți, sunt destinate acestei categorii de public, dar e păcat că unii aleg să o ignore tocmai din cauza acestui aspect și pierd una dintre cele mai frumoase lecții despre prietenie, curaj și iubire din câte există. Un alt lucru deranjant – asta e valabil doar pentru cărțile în limba română – e traducerea mai mult decât neinspirată a unor nume, care au ajuns să sune stupid în română. Voldemort – Cap-de-Mort sau Malfoy – Reacredință (?!) sunt cele mai grăitoare exemple. Așa, ar fi fost logic să avem Harry Olarul sau Sirius Negru, nu?

Cu bune, cu rele, Harry Potter și piatra filozofală este o lectură deosebită, numai bună pentru cineva care abia face cunoștință cu lumea cărților (cum am fost eu la momentul citirii seriei) dar și pentru oricine care își dorește ceva cu adevărat special. Îi dau cărții 9/10 pentru că îmi doresc să păstrez nota maximă pentru volumele mele preferate din serie, care se ridică mult deasupra acestuia.

Anunțuri

4 gânduri despre „AȘA SE NAȘTE O LEGENDĂ

  1. Harry Potter este si va fi intotdeauna seria mea de suflet, seria care mi-a deschis si mie apetitul pentru lectura cam prin clasa a 6-a. Am citit in postul de pa Facebook ca esti la inceput cu recenziile, dar te descurci atat de bine incat nici nu se observa. Fata de recenziile mele, ale tale sunt mult mai reusite, imi este si rusine de unele dintre ele :))). Dar trebuie sa te intreb pentru ca sunt curioasa (sper ca nu si indiscreta): cati ani ai?

    • Mulțumesc frumos pentru aprecieri 😀 Coincidență sau nu, eu am început să citesc HP la sfârșitul clasei a 5a, deci suntem pe aproape. Sincer, de multe ori nici eu nu sunt pe deplin mulțumit de cum capătă formă o recenzie și sunt tentat să mă compar cu alții, dar până la urmă toți suntem diferiți și ne exprimăm altfel de la individ la individ. Cât despre vârstă, 21 de ani abia împliniți.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s