DACĂ MORTEA AR ALEGE SĂ SPUNĂ O POVESTE, CARE AR FI ACEASTA?

1783258TNvT5QlS

TITLU: Hoțul de cărți

AUTOR: Markus Zusak

PUBLICAT DE: Editura Rao

DESCRIERE: Este anul 1939. Germania nazistă. Ţara îşi ţine răsuflarea. Moartea nu a avut niciodată mai mult de lucru, şi va deveni chiar mai ocupată. Liesel Meminger şi fratele ei mai mic sunt duşi de catre mama lor să locuiască cu o familie socială în afara oraşului München. Tatăl lui Liesel a fost dus departe sub şoapta unui singur cuvânt nefamiliar – Kommunist -, iar Liesel vede în ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul călătoriei, Moartea îi face o vizită băieţelului şi o observă pe Liesel. Va fi prima dintre multe întâlniri apropiate. Lângă mormântul fratelui ei, viaţa lui Liesel se schimbă atunci când ea ridică un singur obiect, ascuns parţial în zăpadă. Este Manualul Groparului, lăsat acolo din greşeală, şi este prima ei carte furată. Astfel începe o poveste despre dragostea de cărţi şi de cuvinte, pe măsură ce Liesel învaţă să citeasca cu ajutorul tatălui ei adoptiv, care cânta la acordeon. În curând, va fura cărţi de la incendierile de cărţi organizate de nazişti, din biblioteca soţiei primarului, şi de oriunde le mai putea găsi. Hoţul de cărţi este o poveste despre puterea cuvintelor de a creea lumi. Cu o scriitură superb măiestrită şi arzând cu intensitate, premiatul autor Marcus Zusak ne-a dăruit una dintre cele mai durabile poveşti ale timpurilor noastre.

RECENZIE:

Am tot amânat să văd filmul Hoțul de cărți pentru că știam că, la un moment dat, îmi voi dori să citesc cartea. Doar că am tot lăsat pe altă dată acest moment și acum îmi pare rău că am așteptat atâta vreme să pun mâinile pe această carte. Fără să exagerez, Hoțul de cărți este o lectură absolut superbă, acel gen de lectură care nu apare decât foarte rar în fiecare generație.

Hoțul de cărți demonstrează încă de la început că nu e o carte obișnuită. Poate unii vor considera că stilul pe care Markus Zusak l-a ales pentru a-și scrie povestea este ciudat și nu o să neg. E foarte diferit de cel întâlnit în majoritatea cărților, dar asta tocmai pentru că nici naratorul nu este un individ oarecare. Atunci când alegi să scrii din perspectiva Morții, nu poți opta decât pentru un stil deosebit, mai special, tocmai pentru a evidenția unicitatea romanului.

Povestea începe când Liesel și Werner Meminger călătoresc, împreună cu mama lor, spre Molching, un orășel micuț, unde cei doi copii urmează să fie luați sub plasament de o altă familie, mama lor având unele probleme. Dar Werner ajunge să se întâlnească cu naratoarea și este înmormântat în cimitirul unui oraș oarecare, iar Liesel fură prima ei carte, Manualul groparului. Ajunge în Molching, singură, înfrigurată și tristă. Noua ei familie este formată din Hans și Rosa Hubermann, papa și mama. Hans este o fire blândă, îi place să cânte la acordeon și va juca un rol important în dezvoltarea lui Liesel, el învățând-o să citească și să scrie. Rosa, pe de altă parte, pare exact opusul lui papa: mereu nemulțumită, distantă și arțăgoasă. Dar Liesel ajunge să-i iubească pe amândoi. Imediat după sosirea în Molching, fata îl întâlnește pe Rudy, un băiat care îi devine cel mai bun prieten și alături de care va trece prin nenumărate aventuri, inclusiv furtul de cărți. Viața lui Liesel se va schimba însă odată cu apariția lui Max, un evreu în căutarea unui adăpost, iar de atunci vor apărea tot mai multe complicații. Asta pentru că povestea hoțului de cărți are loc în Germania nazistă, iar războiul bate la ușă cu mâini reci.

Cam așa aș rezuma Hoțul de cărți. O poveste despre familie, prietenie și curaj. O poveste despre război.

Deși am fost obișnuit cu ritmul alert al romanelor fantasy pe care le îndrăgesc, iar în această carte sunt prezentate în majoritatea timpului evenimente obișnuite, din viața de zi cu zi, nu m-am plictisit deloc. Felul în care autorul așterne pe hârtie sentimentele lui Liesel – sau felul în care Moartea le percepe – este deosebit, încărcat de o frumusețe aparte. Am apreciat fiecare cuvânt, virgulă sau punct. Fiecare paragraf era în același timp scurt și complex, simplu și profund.

Personajele sunt ușor de îndrăgit, asta pentru că sunt caracterizate atât de frumos și au atâtea fațete ale personalității, încât te regăsești în ele și în acțiunile lor. Liesel pare o fată obișnuită, dar în spatele măștii se află o luptătoare, o persoană care a trecut prin situații mult prea grave pentru vârsta ei și care a reușit să le lase în urmă și, poate cel mai important, un hoț de cărți pe care e imposibil să nu-l iubești. Iar despre restul personajelor… Cum să nu-l iubești pe papa, când el a ajutat-o pe Liesel să descopere farmecul cuvintelor? Cum să n-o iubești pe mama, când o vezi cu câtă grijă îl tratează pe Max? Cum să nu-l iubești pe Rudy, care în ciuda atitudinii uneori sfidătoare, o iubește pe Liesel și este pregătit să se sacrifice pentru un lucru banal, dar pe care fata îl adoră? Iar Max, cu visele și schițele lui… Gata, promit că mă opresc.

Hoțul de cărți este una dintre cele mai frumoase și emoționante cărți din câte am citit până acum. Markus Zusak îmbină o scriitură minunată, plină de imagini puternice și metafore superbe, cu o poveste în care păstrează atmosfera mohorâtă a războiului, dar pe care reușește să o șlefuiască în așa fel încât, la sfârșit, să fie o victorie, o superbă odă adusă cuvântului scris. Nu aș putea să-i dau o notă mai mică de 10/10 fiind o carte de pus pe lista de must read! Asta în cazul în care nu ați făcut-o deja.

Anunțuri

7 gânduri despre „DACĂ MORTEA AR ALEGE SĂ SPUNĂ O POVESTE, CARE AR FI ACEASTA?

  1. Pingback: LEAPȘA: SUMMER IN A BAG OF BOOKS | răzvan's bookshelf

  2. Pingback: LEAPȘA: SOCIAL MEDIA BOOK TAG | răzvan's bookshelf

  3. Pingback: R.I.P. 2014 | răzvan's bookshelf

  4. E prima carte la care am plâns! 😀 Dada, mai fac și asta, mai ales la filme. (SPOILER ALERT) Nu m-am putut abține atunci când a găsit-o moartă pe Rosa și-i spunea cât de frumoasă e. Ai citit și „Mesagerul”?

  5. Trebuie sa iti multumesc pentru ca am citit aceasta carte doar pentru ca era in lista ta. O vazusem recomandata, dar nu i-am dat importanta. Am avut nevoie de pauza dupa ce-am terminat-o, sa imi pun ordine in idei si sentimente. O alta fata a razboiului, sau aceeasi fata vazuta din alta parte a Europei. O carte care merita sa aiba locul ei in biblioteca.

    • Mă bucur enorm să aud asta, Daniela! Deși au trecut câțiva ani de când am citit-o, cartea încă se află printre preferatele mele și îmi vine să țopăi de bucurie că am reușit să conving pe cineva să-i dea o șansă. Și eu îți mulțumesc pentru că mi-ai făcut ziua mai bună!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s